Mobilier inchis sau deschis – transparent sau opac? Mobilă tip vitrină-expoziție, mobilier tehnic-utilitar deschis sau mobilă utilitară – închisă – discretă și minimalistă?
Am pus uși la aproape toate corpurile cu rafturi din casă. O parte din mobila cu rafturi este demontată și am înlocuit-o cu sertarele din faimoasele corpuri “Malm” de la Ikea. Singurele corpuri deschise vor fi cele metalice-utilitare din beci, magazie, debara, din cămară și câteva polițe din bucătărie.
Am eliminat o parte din timp irosit cu ștergerea prafului și aranjare obiectelor pe acele rafturi deschise. Tot mai intră praf și prin acele uși, doar că intră mult mai puțin. Cea mai mare parte din diversele obiecte și cărți vor fi vândute sau donate.
Mi-am oprit în jur de 30 de cărți alese pe care le voi ține o perioadă, până la scanare sau la cumpărarea unei versiuni pe Kindle. Doar Biblia și câteva cărți tehnice vor rămâne în format fizic.
Va urma un abonament digital Kindle și abonament fizic la biblioteca locală sau centrală. Orice carte sau revistă cumpărată în format fizic va fi donată sau vândută după ce termin de citit-scanat informația care îmi este necesară.
Rafurile deschise sau ușile transparente pot fi foarte frumoase pentru cei care folosesc camere foarte mari sau saloane dedicate unei biblioteci în care, pe lângă cărți-reviste și albume, se expun tot felul de poze cu familia, suveniruri, mici sau mari obiecte de artă inserate sau așezate pe polițele respective.
Pentru cei cu camere medii sau mici, o bibliotecă mare va ocupa mai mult de jumătate din spațiul de depozitare dintr-o cameră sau din camera principală.
Îmi plăcea ideea de a-mi expune mie și invitaților numărul și calitatea cărților, tot felul de suveniruri și poze pe care nici nu le mai observam sau conștientizam. O parte din cărți valoroase erau ca un memento și pe care nu le voi reciti niciodată, pe unele le-aș fi recitit, dar nu era clar când. O altă mare parte din cărți erau fără valoare mare și cred că le țineam de “ciudă” că am dat bani pe ele sau din inerția colectării. Toate acestea alcătuiau o bibliotecă “așa cum se cade la orice casă de om”, chiar și cele mai slabe cărți mă gândeam că poate valorează sau vor valora ceva pentru cineva, nu se știe când.
Mă simțeam important și avem impresia ca acele rafturi sunt dovada și premiul pentru timpul investit în acele scrieri mai mult sau mai puțin valoroase și utile.
Acele rafturi emanau o imagine vizuală aglomerată prin care nu găseam și nu vedeam nimic. De când am început procesul de minimalizare și esențializare, o parte din mobilă a dispărut, nu mai este necesară deoarece o mare parte din obiecte a dispărut.
Văd cum sute de cărți și alte obiecte “de artă ”zac pe trotuare sau în tomberoane după ce copii debarasează casele moștenite de la părinți. Lucruri și cărți pe care noi le considerăm foarte valoroase și importante, pot fi considerate inutile sau gunoi de unii copii care vin foarte ocupați cu jobul sau cu alte probleme. Unii își asumă clar faptul că nu vor citi nimic după terminarea stresantelor școli cu cărți și teme impuse.
