Furtul la romani – Despre furtul din Buget, despre persoane care pot fi , în același timp , hoți, păgubiți dar și complici.
Cetățenii asistă și clevetesc acest furt într-un voyerism colectiv kafkian.
Această activitate este una de rutină, subiect ușor și universal de discuție în capitalismul nostru de tip colectivist.
Activitate însoțită de falsă supărare, cu reală resemnare sau chiar invidie și respect față de iscusiții tâlhari din bugetul acestor cetățeni.
Foarte multe vorbe și văicăreli despre faptul că se fură și aproape zero fapte și acțiuni concrete din partea cetățenilor pentru prevenirea sau limitarea acestor furturi.
Nu doar politicienii fură. Te poate fură vecinul care are firmă de turnat borduri sau pliante de partid la suprapreț, te fură funcționarii din instituții prin filierele de umflare a lucrărilor publice.
Presa nu prea se ocupă de urmărirea acestor furturi.
ONG-urile multe se ocupă doar de sifonării pe lângă primării pe tot felul de concerte, activități “culturale” și alte promovări de investiții păguboase.
Politicienii din opoziție sunt unii în derută și alții în cârdășie.
Societatea civilă e la fel de analfabetă politic și social că analfabeții de politicieni.
Rămâne cetățeanul obosit de munci aiurea, agricole sau de birou se se ocupe de urmărirea acestor furturi nederanjate/rutinate.
Se fură cu acte și pe față, nimeni se pare că nu are timp să verifice aceste acte și să meargă pe fir cu petiții, cu campanii, cu investigații.
Politicieni nu avem, opoziție nu avem, presă nu, ong real nu, societate civilă nu, organizații civice de cartier nu, cetățeni nu.
Avem o mare masă de oameni care asistă superficial și pasiv/fatalist/mioritic la activitatea unei alte părți de cetățeni care fură.
Repet, Acești oameni, care se ocupă de cea mai mare parte de furt, sunt vecini dvs, pot fi rudele Dvs, puteți fi chiar Dvs sau chiar eu angrenat în acest mare furt.
