Viata la Tara

Viata la tara nu este colorată și nici veselă, este gri, tristă, îmbătrânită si părăsită. Noroiul și praful este omniprezent, școlile si casele au profesori și părinți dezinteresați și semianalfabeți.

Lipsa de comunicare si comunicații au legatura strânsa cu saracia.

Legăturile cu orașul poluat (la fel de plin de praf dar amestecat cu noxe cancerigene) se fac mai rapid cu ajutorul unor microbuze insalubre (afaceri politice), sau autobuze insalubre, pe drumeaguri primitive pe o singura bandă in care orice bețiv te omoară din sens opus.

Mai puțin rapid, trenurile și rutele CFR sunt anacronice și rupte ca traseu și accesibilitate/orar, din această cauză, puține rute sunt eficiente și civilizate, restul sunt salășluite de navetiști bețivi și amărâți care își dau jumătate din timp și bani pe tren.

Viata la tara este ghidata de câțiva șmecheri din orașele apropiate, afaceriști locali in combinație cu primarul și preotul duc bine, au case dichisite și mașini puternice.

Pentru acești oameni dezvoltarea socială se rezumă pe o rază de un metru, comunitatea este doar o fabrică de bani și voturi.

Exista ferme și fermieri locali care se zbat in condițiile in care terenurile au fost cumparate de străini și corporații iar politicile guvernamentale și locale sunt slabe.

Orașul și pseudo-orășeanul subcultivat subnutrit cultural și social privește tâmb cu plăcere sadică, amuzat acest circ, această grădina zoologică care nu este zoo, este o savană părjolită de secetă, foamete și nepăsare.

La magazin sau in oraș găsim porumb fiert doar din import 5 lei bucata ! țăranul român vinde porumbul pe 10 bani ca hrană pentru animale…

Restul de binecuvântați, detașați, circulă cu automobilul personal și mănâncă ambalat in plastic de pe rafturile luminate: angajați la sau pe lângă corporații, mici patroni chinuiți, angajații din rețeaua administrativă/birocrativa’. Acești preafericiți sunt elita enclavizată din “orașele stat” in care se doarme și se fac banii, niște scavengeri baricadați in automobile străbătând un teritoriu populat de zombie bețivi și săraci spre traseele dintre stațiunile de pe anumite văi, vacanțe in străinătate și statul cu orele in coloană la serviciu.

Nu există studii, strategii sau planuri de accesibilizare și locuire a/ între localități.

Avem case și așezări “in câmp”, împrăștiate pe structuri primitive aleatorii, nefiind rentabilă o ruta/program de cale ferată, asfaltări sau utilități (rețele).

Așezările și extinderile românești sunt făcute nelimitat, la întâmplare, fără norme de urbanism/arhitectură.

Accesibilitatea din interiorul localităților este la fel de deficitară, transportul public civilizat din capitală se limitează la un metrou nepractic care te lasă aiurea, iar ca legătură la un RATB insalubru și lent cu autobuz și tramvai așteptând in coloană blocate cu restul automobilelor preafericiților.

In rest, doar vorbe și talk sowuri televizate, fără masuri pentru viata la tara , fără fapte, sute de obiective in listă, nimic inceput, neconstructiv, fără sau cu slabe argumente, răutate și trolare peste tot, toată lumea, discreditează și aruncă cu noroi in toată lumea și in toate instituțiile statului.

Politica aplicata este Oda Mârlăniei, prostului gust, promiscuității, trivialității, mizeriei și a sărăciei.

Linkuri:

https://www.simonatache.ro/2011/06/13/cum-e-sa-stai-in-afara-orasului/

https://www.vice.com/ro/article/pgba7v/de-ce-merit-sa-te-muti-la-tara